Dex.Ro Mobile
PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone. (Sursa: DEX '98 )

PICÓN s.n. Instrument pentru sfărâmat ziduri, stânci etc.; pichamăr; (spec.) piesă la un ciocan de abataj. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < it. piccone]. (Sursa: DN )

PICÓN s. n. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc. (< it. piccone) (Sursa: MDN )

PICÓN s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ștecaiz. (Sursa: Sinonime )

picón s. n., pl. picoáne (Sursa: Ortografic )

PICÓN ~oáne n. Piesă componentă a ciocanului de abataj, constând dintr-o bară de oțel ascuțit la vârf, care sfărâmă materialele dure. /<it. piccone (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
picon (pl. picoane)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular picon piconul
plural picoane picoanele
genitiv-dativ singular picon piconului
plural picoane picoanelor
vocativ singular
plural

picon (pl. piconi)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular picon piconul
plural piconi piconii
genitiv-dativ singular picon piconului
plural piconi piconilor
vocativ singular
plural