PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc ] – Din fr. pique-nique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PÍCNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic , cf. fr. pique-nique ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PÍCNIC, -Ă adj. (Biol. ) Picnomorf. [< fr. pycnique ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PÍCNIC/PICNÍC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PICNÍC ~uri n. Masă luată în comun la aer liber. [Acc. și pícnic ] /<fr. pique-nique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/picnícuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
picnic (masă; pl. -uri) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pi cnic pi cnicul plural pi cnicuri pi cnicurile genitiv-dativ singular pi cnic pi cnicului plural pi cnicuri pi cnicurilor vocativ singular — plural —
picnic (adj.) adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular pi cnic pi cnicul pi cnică pi cnica plural pi cnici pi cnicii pi cnice pi cnicele genitiv-dativ singular pi cnic pi cnicului pi cnice pi cnicei plural pi cnici pi cnicilor pi cnice pi cnicelor vocativ singular — — plural — —
