PEȚITÓR, -OÁRE,pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de s*x opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
PEȚITÓR s. (pop.) logoditor, (reg.) mânător, staroste, stărostoi, (Mold. și Bucov.) grăitor, (Transilv.) votru, (înv.) mijlocitor. (~ la o fată de măritat.) (Sursa: Sinonime )
PEȚITÓR s. v. ginere, mire, pretendent. (Sursa: Sinonime )
pețitór s. m., pl. pețitóri (Sursa: Ortografic )
PEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva. /a peți + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
pețitoáre s. f., g.-d. art. pețitoárei; pl. pețitoáre (Sursa: Ortografic )
