PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PÉȘTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

péșteră s. f., g.-d. art. péșterii; pl. péșteri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PÉȘTERĂ ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieșire la suprafață; cavernă; grotă. /<sl. peštera (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard