PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ,petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț. (Sursa: DEX '98 )
PETRECĂRÉȚ adj., s. 1. adj., s. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~; e un mare ~.)2. s. (livr.) juisor. (~i întârziați treceau pe stradă.) (Sursa: Sinonime )
petrecăréț adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecăréți; f. sg. petrecăreáță, pl. petrecăréțe (Sursa: Ortografic )
PETRECĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe)și substantival Care este predispus să petreacă; amator de petreceri; chefliu. /a (se) petrece + suf. ~ăreț (Sursa: NODEX )
