Dex peți, peti, definiţie peți, dex.ro Mobile

(A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți
A coase petic de petic = a fi zgârcit
A face vorba (sau vorbele) = a peți
A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă
A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva)
A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi
În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva

PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere. (Sursa: DEX '98 )

pețí (pețésc, pețít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir. – Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți). (Sursa: DER )

peți verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) peți	pețire	pețit	pețind	singular	plural
		(a) peți	pețire	pețit	pețind	pețește	pețiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pețesc	(să) pețesc	pețeam	peții	pețisem
	a II-a (tu)	pețești	(să) pețești	pețeai	pețiși	pețiseși
	a III-a (el, ea)	pețește	(să) pețească	pețea	peți	pețise
plural	I (noi)	pețim	(să) pețim	pețeam	pețirăm	pețiserăm, pețisem*
	a II-a (voi)	pețiți	(să) pețiți	pețeați	pețirăți	pețiserăți, pețiseți*
	a III-a (ei, ele)	pețesc	(să) pețească	pețeau	pețiră	pețiseră

* Formă nerecomandată