Dex.Ro Mobile
PERSONIFICÁRE, personificări, s. f. Faptul de a personifica; personificație; spec. figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești. – V. personifica. (Sursa: DEX '98 )

PERSONIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a personifica; personificație. ♦ Figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii și chiar unor idei abstracte însușiri și manifestări ale omului. V. prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica]. (Sursa: DN )

PERSONIFICÁRE s. f. 1. faptul de a personifica; personificație. ◊ figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însușiri omenești. 2. întruchipare. (< personifica) (Sursa: MDN )

PERSONIFICÁRE s. incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificație. (~ răului.) (Sursa: Sinonime )

personificáre s. f., g.-d. art. personificării; pl. personificări (Sursa: Ortografic )

PERSONIFICÁ, personífic, vb. I. Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. Cf. it. personificare. (Sursa: DEX '98 )

A PERSONIFICÁ personífic tranz. 1) (animale, plante, fenomene, lucruri) A înzestra cu însușiri omenești; a umaniza. 2) (caractere, calități, defecte etc.) A prezenta dând expresie materială; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj; a întruchipa; a întrupa; a incarna. El personifică onestitatea. /<fr. personnifier (Sursa: NODEX )

PERSONIFICÁRE ~ări f. 1) v. A PERSONIFICA. 2) Figură de stil constând din atribuirea unui animal sau unui obiect însușiri omenești. /v. a personifica (Sursa: NODEX )

PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însușiri omenești. 2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i. personífic. / cf. it. personificare, fr. personnifier]. (Sursa: DN )

PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însușiri omenești; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr. personnifier, it. personificare) (Sursa: MDN )

PERSONIFICÁ vb. 1. (rar) a personaliza, (înv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.) (Sursa: Sinonime )

personificá vb., ind. prez. 1 sg. personífic, 3 sg. și pl. personífică (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
personifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) personifica personificare personificat personificând singular plural
personifică personificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) personific (să) personific personificam personificai personificasem
a II-a (tu) personifici (să) personifici personificai personificași personificaseși
a III-a (el, ea) personifică (să) personifice personifica personifică personificase
plural I (noi) personificăm (să) personificăm personificam personificarăm personificaserăm, personificasem*
a II-a (voi) personificați (să) personificați personificați personificarăți personificaserăți, personificaseți*
a III-a (ei, ele) personifică (să) personifice personificau personifica personificaseră
* Formă nerecomandată

personificare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular personificare personificarea
plural personificări personificările
genitiv-dativ singular personificări personificării
plural personificări personificărilor
vocativ singular personificare, personificareo
plural personificărilor