PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance , lat. perseverantia ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance , lat. perseverantia ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință . 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței ] /<fr. persévérance, lat. perseverantia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
perseverență substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular persevere nță persevere nța plural persevere nțe persevere nțele genitiv-dativ singular persevere nțe persevere nței plural persevere nțe persevere nțelor vocativ singular persevere nță, persevere nțo plural persevere nțelor
