PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant. (Sursa: DEX '98 )
PERSEVERÉNT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant]. (Sursa: DN )
PERSEVERÉNT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant) (Sursa: MDN )
PERSEVERÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. tenace. 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. v. încăpățânat. (Sursa: Sinonime )
perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. sg. perseveréntă, pl. perseverénte (Sursa: Ortografic )
PERSEVERÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care perseverează; stăruitor; tenace; insistent. /<fr. persévérant (Sursa: NODEX )
| perseverent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | perseverent | perseverentul | perseverentă | perseverenta |
| plural | perseverenți | perseverenții | perseverente | perseverentele |
| genitiv-dativ | singular | perseverent | perseverentului | perseverente | perseverentei |
| plural | perseverenți | perseverenților | perseverente | perseverentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
