PERPETUÁL, -Ă, perpetuali, -e, adj. (Franțuzism înv.) Perpetuu. – Fr. perpétuel (lat. lit. perpetualis). (Sursa: DLRM )
perpetuál, perpetuálă, adj. (înv.) perpetuu. (Sursa: DAR )
| perpetual adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | perpetual | perpetualul | perpetuală | perpetuala |
| plural | perpetuali | perpetualii | perpetuale | perpetualele |
| genitiv-dativ | singular | perpetual | perpetualului | perpetuale | perpetualei |
| plural | perpetuali | perpetualilor | perpetuale | perpetualelor |
| vocativ | singular | perpetualule | perpetualo |
| plural | perpetualilor | perpetualelor |
