PERPETUÁ,perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare. (Sursa: DEX '98 )
PERPETUÁvb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare]. (Sursa: DN )
PERPETUÁvb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare) (Sursa: MDN )
PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. v. imortaliza. (Sursa: Sinonime )
perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. și pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )
PERPÉTUU, -UĂ,perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus. (Sursa: DEX '98 )
A PERPETUÁ ~éztranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare (Sursa: NODEX )
A SE PERPETUÁ pers. 3 se ~eázăintranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare (Sursa: NODEX )
PERPÉTUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus (Sursa: NODEX )
PERPÉTUU, -UĂadj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus]. (Sursa: DN )
PERPÉTUU, -UĂadj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus) (Sursa: MDN )
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic. (Sursa: Sinonime )
