Dex.Ro Mobile
PÉRLĂ, perle, s. f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle. (Sursa: DEX '98 )

PÉRLĂ s.f. 1. Piatră prețioasă albă și foarte strălucitoare, produsă de anumite scoici în interiorul cochiliei; mărgăritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de formă sferică folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formație globuloasă. 4. (Fig.) Persoană sau lucru cu calități excepționale. ♦ (Ironic) Greșeală, prostie rară. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle]. (Sursa: DN )

PÉRLĂ s. f. 1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar. ◊ mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri. ◊ (poet.) dinte foarte alb. 2. ornament din muluri sferice. 3. (med.) formație globuloasă. 4. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale. ◊ (ir.) greșeală, prostie rară. 5. (poligr.) perl. (< fr. perle, it. perla, germ. Perle) (Sursa: MDN )

PÉRLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. și pop.) mărgărit. (Un șirag de ~e.) 2. (ASTRON.; art.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.). (Sursa: Sinonime )

pérlă s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle (Sursa: Ortografic )

PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler. (Sursa: DEX '98 )

A PERLÁ ~éz tranz. 1) A împodobi cu perle. /<fr. perler (Sursa: NODEX )

PÉRLĂ ~e f. 1) Formație, de regulă sferică, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formează în scoicile unor moluște și este utilizată la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar. 2) Bijuterie din această formație. 3) Element decorativ de formă sferică întrebuințat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoană cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolană și ridicolă. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle (Sursa: NODEX )

PERLÁ vb. I. tr. 1. A împodobi cu perle. 2. A supune operației de perlaj sau perlare. [< fr. perler]. (Sursa: DN )

PERLÁ vb. tr. 1. a împodobi cu perle. 2. (poligr.) a acoperi suprafața unei tipărituri cu mici particule de cerneală. 3. a se scurge în formă de picături. (< fr. perler) (Sursa: MDN )

perlá vb., ind. prez. 1 sg. perléz, 3 sg. și pl. perleáză (Sursa: Ortografic )

PERLA, numele popolar al stelei Gemma din constelația Coroana Boreală. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
perla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) perla perlare perlat perlând singular plural
perlea perlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) perlez (să) perlez perlam perlai perlasem
a II-a (tu) perlezi (să) perlezi perlai perlași perlaseși
a III-a (el, ea) perlea (să) perleze perla perlă perlase
plural I (noi) perlăm (să) perlăm perlam perlarăm perlaserăm, perlasem*
a II-a (voi) perlați (să) perlați perlați perlarăți perlaserăți, perlaseți*
a III-a (ei, ele) perlea (să) perleze perlau perla perlaseră
* Formă nerecomandată

perlă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perlă perla
plural perle perlele
genitiv-dativ singular perle perlei
plural perle perlelor
vocativ singular perlă, perlo
plural perlelor