Dex.Ro Mobile
PERIÓST, periosturi, s. n. Membrană conjunctiv-fibroasă care învelește osul. [Pr.: -ri-ost] – Din fr. périoste. (Sursa: DEX '98 )

PERIÓST s.n. Țesut fibros care acoperă osul. ◊ Periost alveolar = țesutul fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. [Pron. -ri-ost. / < fr. périoste, gr. periosteon < peri – în jur, osteon – os]. (Sursa: DN )

PERIÓST s. n. membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă osul. ♦ ~ alveolar = țesut fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. (< fr. périoste, gr. periosteon) (Sursa: MDN )

perióst s. n. (sil. -ri-ost), pl. periósturi (Sursa: Ortografic )

PERIÓST ~uri n. anat. Înveliș extern al oaselor. [Sil. -ri-ost] /<fr. périoste (Sursa: NODEX )

PERIÓST (‹ fr.; {s} peri- + gr. osteon „os”) s. n. (ANAT.) Membrană conjunctiv-fibroasă alburie care învelește osul, cu excepția părților acoperite de cartilaj; se unește cu osul prin numeroase fascicule de fibre colagene și vase sangvine; de p. se fixează mușchii, ligamentele și fasciculele tendinoase. La nivelul p. se realizează creșterea în grosime a osului și formarea calusului. după fractură. ♦ P. alveolar = periost care fixează rădăcina dintelui în alveolă. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
periost   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular periost periostul
plural periosturi periosturile
genitiv-dativ singular periost periostului
plural periosturi periosturilor
vocativ singular
plural