PERIODÓNT, periodonturi, s. n. (Anat.) Parodonțiu moale. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodonte. (Sursa: DEX '98 )
PERIODÓNT s.n. Țesut care înconjură dintele; parodonțiu. [Var. periodonțiu s.n. / cf. fr. periodonte, engl. periodontium, germ. Periodontium]. (Sursa: DN )
PERIODÓNT s. n. periodonțiu. (< fr. périodonte) (Sursa: MDN )
periodónt s. n. (sil. -ri-o-), pl. periodónturi (Sursa: Ortografic )
| periodont substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | periodont | periodontul |
| plural | periodonturi | periodonturile |
| genitiv-dativ | singular | periodont | periodontului |
| plural | periodonturi | periodonturilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
