PERIEGÉZĂ, periegeze, s. f. (Livr.) Călătorie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. périégèse. (Sursa: DEX '98 )
PERIEGÉZĂ s.f. (Liv.) Călătorie în jurul Pământului. [Pron. -ri-e-. / cf. fr. périégèse, it. periegesi]. (Sursa: DN )
PERIEGÉZĂ s. f. călătorie lungă. (< fr. périegèse) (Sursa: MDN )
periegéză s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. periegézei; pl. periegéze (Sursa: Ortografic )
| periegeză substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | periegeză | periegeza |
| plural | periegeze | periegezele |
| genitiv-dativ | singular | periegeze | periegezei |
| plural | periegeze | periegezelor |
| vocativ | singular | periegeză, periegezo |
| plural | periegezelor |
