PERICLITÁRE, periclitări, s. f. Acțiunea de a periclita și rezultatul ei; primejduire. – V. periclita. (Sursa: DEX '98 )
PERICLITÁRE s.f. Acțiunea de a periclita și rezultatul ei; primejduire; periclitație. [< periclita]. (Sursa: DN )
PERICLITÁRE s. 1. v. primejduire. 2. v. compro-mitere. (Sursa: Sinonime )
periclitáre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. periclitării; pl. periclitări (Sursa: Ortografic )
PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter. (Sursa: DEX '98 )
A PERICLITÁ ~éz tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter (Sursa: NODEX )
PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari]. (Sursa: DN )
PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari) (Sursa: MDN )
PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite. (Sursa: Sinonime )
periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitéz, 3 sg. și pl. pericliteáză (Sursa: Ortografic )
| periclita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) periclita | periclitare | periclitat | periclitând | singular | plural |
| periclitează | periclitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | periclitez | (să) periclitez | periclitam | periclitai | periclitasem |
| a II-a (tu) | periclitezi | (să) periclitezi | periclitai | periclitași | periclitaseși |
| a III-a (el, ea) | periclitează | (să) pericliteze | periclita | periclită | periclitase |
| plural | I (noi) | periclităm | (să) periclităm | periclitam | periclitarăm | periclitaserăm, periclitasem* |
| a II-a (voi) | periclitați | (să) periclitați | periclitați | periclitarăți | periclitaserăți, periclitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | periclitează | (să) pericliteze | periclitau | periclitară | periclitaseră |
* Formă nerecomandată
| periclitare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | periclitare | periclitarea |
| plural | periclitări | periclitările |
| genitiv-dativ | singular | periclitări | periclitării |
| plural | periclitări | periclitărilor |
| vocativ | singular | periclitare, periclitareo |
| plural | periclitărilor |
