Dex păr, par, definiţie păr, dex.ro Mobile

(A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat
A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca
A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută
A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc
A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva)
A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima
A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe
A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.)
A face o experiență = a face o încercare
A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență
A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas
A fi între viață și moarte = a fi în pericol să moară
A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență
A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic
A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta
A ieși (sau a fi scos) din pelinci = a depăși vârsta alăptării; a fi foarte tânăr, fără experiență
A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi
A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare)
A lua (pe cineva sau ceva) în periplizon = a râde (de cineva sau de ceva), a lua în râs (pe cineva sau ceva)
A merge la pieire = a acționa necugetat, a-și periclita existența
A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
A prinde minte sau a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde
A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz
A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol
A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite
A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile
A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la...
A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie
A trage o spaimă = a se speria foarte tare
A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare Frică bolnăvicioasă, nevroză
A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol
A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etc.) cu nici o experiență, cu nici o învățătură
A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri
A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația
A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși
A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri
A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva)

PERI- Element de compunere care însemnează „în jurul” și care servește la formarea unor adjective. – Din fr. péri-. (Sursa: DEX '98 )

PERI- Element prim de compunere savantă cu sensul „în jur”. [< fr. péri-, it. peri-, cf. gr. peri – împrejur]. (Sursa: DN )

PERI- elem. „în jurul, împrejurul”, „deasupra, în afară”, „în intervalul dintre”. (< fr. péri-, cf. gr. peri) (Sursa: MDN )

PERI s. pl. (BOT.) trihomi (pl.). (Sursa: Sinonime )

PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus. (Sursa: DEX '98 )

PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. a**l. Firele scurte, ieșire în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. a**l. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus- Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus. (Sursa: DEX '98 )

PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie și roșiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus (Sursa: NODEX )

PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere și la om) Fir cornos, subțire care crește pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare. ◊ De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuțios. A se ține (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de ață) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în șapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunțit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieși ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta așteptare. Când a crește (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forțat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină e****ă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de pește, și cu sporangi în formă de spice terminale, care crește prin locuri umede. 3) Formație chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafața unei țesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subțire în formă de spirală. /<lat. pilus (Sursa: NODEX )

IARBA-PĂRULUI s. v. perișor. (Sursa: Sinonime )

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii. (Sursa: Sinonime )

PĂR s. v. mătase, sparanghel. (Sursa: Sinonime )

PĂR-DE-LÚP s. v. țăpoșică. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-CIÚTEI s. v. verigar. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-DOÁMNEI s. v. strașnic. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuș, piedicuță, țăpoșică. (Sursa: Sinonime )

PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie. (Sursa: Sinonime )

PĂRULMAICIIDÓMNULUI s. v. părul-fetei, strașnic. (Sursa: Sinonime )

păr (péri), s. m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pĭrus (Pușcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. pară, s. f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Pușcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s. n. (grădină cu peri); perușcă, s. f. (Trans., cartof). (Sursa: DER )

păr (péri), s. m. – 1. Fir cornos de pe corpul omului și al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe țesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panarițiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. Lat. pĭlus (Pușcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroșie, s. f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s. f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s. n. (acțiunea de a părui); împăroșa (var. împăroși), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s. m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit așa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcției părului), cu pref. răs-. (Sursa: DER )