Dex.Ro Mobile
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne. (Sursa: DEX '98 )

PERÉN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr. pérenne, lat. perennis]. (Sursa: DN )

PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis) (Sursa: MDN )

PERÉN adj. (BOT.) vivace, (rar) perenie. (Plantă ~.) (Sursa: Sinonime )

PERÉN adj. v. durabil, persistent, rezistent, trainic. (Sursa: Sinonime )

Peren ≠ trecător, vremelnic (Sursa: Antonime )

perén adj. m., pl. peréni; f. sg. perénă, pl. peréne (Sursa: Ortografic )

PERÉN ~ă (~i, ~e) 1) (despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani, având rădăcină persistentă; cu capacitatea de a trăi și de a rodi mai mulți ani de-a rândul; vivace. 2) fig. Care durează un timp îndelungat; de lungă durată; persistent; dăinuitor. /<lat. perennis, fr. pérenne (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
peren   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular peren perenul pere perena
plural pereni perenii perene perenele
genitiv-dativ singular peren perenului perene perenei
plural pereni perenilor perene perenelor
vocativ singular perenule pereno
plural perenilor perenelor