PEREGRINÁRE,peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina. (Sursa: DEX '98 )
PEREGRINÁREs.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina]. (Sursa: DN )
PEREGRINÁRE s. peregrinație. (Sursa: Sinonime )
PEREGRINÁRE s. v. pelerinaj. (Sursa: Sinonime )
peregrináre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări (Sursa: Ortografic )
PEREGRINÁ,peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. (Sursa: DEX '98 )
A PEREGRINÁ ~ézintranz. 1) (despre credincioși) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin țări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare (Sursa: NODEX )
PEREGRINÁvb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari]. (Sursa: DN )
PEREGRINÁvb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari) (Sursa: MDN )
PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări. (Sursa: Sinonime )
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. și pl. peregrineáză (Sursa: Ortografic )
