PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Înv..) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio. (Sursa: DEX '98 )
PEREGRINÁJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio]. (Sursa: DN )
PEREGRINÁJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio) (Sursa: MDN )
PEREGRINÁJ s. v. pelerinaj. (Sursa: Sinonime )
peregrináj s. n. (sil. -gri-), pl. peregrináje (Sursa: Ortografic )
PEREGRINÁJ ~e n. rel. Călătorie făcută de credincioși într-un loc considerat sfânt; hagialâc; pelerinaj. /peregrin + suf. ~aj (Sursa: NODEX )
| peregrinaj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | peregrinaj | peregrinajul |
| plural | peregrinaje | peregrinajele |
| genitiv-dativ | singular | peregrinaj | peregrinajului |
| plural | peregrinaje | peregrinajelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
