PERDÁF,perdafuri, s. n. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah. (Sursa: DEX '98 )
PERDÁF s. v. luciu, lustru, strălucire. (Sursa: Sinonime )
perdáf (perdáfuri), s. n. – 1. Lustru, luciul unei stofe. – 2. Radere în răspăr. – 3. Dojană, ocară. – Mr. pirdahe. Tc. (per.) perdah (Roesler 601; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1637), cf. bg. perdah, sb. perdaf. – Der. perdăfui, vb. (a da luciu unei stofe; a certa, a dojeni). (Sursa: DER )
perdáf s. n., pl. perdáfuri (Sursa: Ortografic )
PERDÁF ~urin. Radere contra direcției de creștere a părului. ◊ A trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva; a muștrului. /<turc. perdah (Sursa: NODEX )
