PERCOLÁ vb. I. tr. A supune operației de percolare. [Cf. it., lat. percolare – a filtra]. (Sursa: DN )
PERCOLÁ vb. tr. a supune operației de percolare. (< it., lat. percolare, a filtra) (Sursa: MDN )
percolá vb., ind. prez.1 sg. percoléz, 3 sg. și pl. percoleáză (Sursa: Ortografic )
| percola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) percola | percolare | percolat | percolând | singular | plural |
| percolează | percolați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | percolez | (să) percolez | percolam | percolai | percolasem |
| a II-a (tu) | percolezi | (să) percolezi | percolai | percolași | percolaseși |
| a III-a (el, ea) | percolează | (să) percoleze | percola | percolă | percolase |
| plural | I (noi) | percolăm | (să) percolăm | percolam | percolarăm | percolaserăm, percolasem* |
| a II-a (voi) | percolați | (să) percolați | percolați | percolarăți | percolaserăți, percolaseți* |
| a III-a (ei, ele) | percolează | (să) percoleze | percolau | percolară | percolaseră |
* Formă nerecomandată
