Dex.Ro Mobile
PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie. (Sursa: DEX '98 )

PENURÍE f. livr. 1) Lipsă acută a unor bunuri necesare; criză. 2) Sărăcie mare; mizerie. [G.-D. penuriei] /<fr. pénurie (Sursa: NODEX )

PENURÍE s.f. (Liv.) Lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie, lipsă mare. [Gen. -iei. / cf. fr. pénurie, lat. penuria]. (Sursa: DN )

PENURÍE s. f. lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie; lipsă a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. pénurie, lat. penuria) (Sursa: MDN )

penúrie / penuríe s. f., art. penúria / penuría, g.-d. penúrii / penuríi, art. penúriei / penuríei (Sursa: DOOM 2 )

PENURÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie. (Sursa: Sinonime )

penuríe s. f., art. penuría, g.-d. penuríi, art. penuríei (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
penurie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular penurie penuria
plural
genitiv-dativ singular penurii penuriei
plural
vocativ singular penurie, penurio
plural