PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
PENURÍE f. livr. 1) Lipsă acută a unor bunuri necesare; criză. 2) Sărăcie mare; mizerie. [G.-D. penuriei ] /<fr. pénurie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
PENURÍE s.f. (Liv. ) Lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie, lipsă mare. [Gen. -iei . / cf. fr. pénurie , lat. penuria ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
PENURÍE s. f. lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie; lipsă a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. pénurie , lat. penuria ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
penúrie / penuríe s. f., art. penúria / penuría, g.-d. penúrii / penuríi, art. penúriei / penuríei (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard
PENURÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
penuríe s. f., art. penuría , g.-d. penuríi , art. penuríei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
penurie substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular penuri e penuri a plural — — genitiv-dativ singular penuri i penuri ei plural — — vocativ singular penuri e, penuri o plural —