Dex.Ro Mobile
PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din fr. pénombre. Cf. umbră. (Sursa: DEX '98 )

PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. pénombre]. (Sursa: DN )

PENÚMBRĂ s. f. 1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (pict.) zonă de trecere între lumină și umbră. (după fr. pénoumbre) (Sursa: MDN )

PENÚMBRĂ s. semiîntuneric, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea în ~.) (Sursa: Sinonime )

penúmbră s. f. (sil. mf. pen-) umbră (Sursa: Ortografic )

PENÚMBRĂ ~e f. 1) Zonă luminată slab; semiobscuritate; semiîntuneric. 2) Zonă de trecere între lumină și umbră. /<fr. pénombre (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
penumbră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular penumbră penumbra
plural penumbre penumbrele
genitiv-dativ singular penumbre penumbrei
plural penumbre penumbrelor
vocativ singular penumbră, penumbro
plural penumbrelor