PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose. (Sursa: DEX '98 )
PENTÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr. pentose]. (Sursa: DN )
PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose) (Sursa: MDN )
pentóză s. f., g.-d. art. pentózei; pl. pentóze (Sursa: Ortografic )
| pentoză substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pentoză | pentoza |
| plural | pentoze | pentozele |
| genitiv-dativ | singular | pentoze | pentozei |
| plural | pentoze | pentozelor |
| vocativ | singular | pentoză, pentozo |
| plural | pentozelor |
