PENTAMERÍE s.f. (Biol.) Însușirea de a fi pentamer. [Cf. fr. pentamérie, germ. Pentamerie]. (Sursa: DN )
PENTAMERÍE s. f. însușirea de a fi pentamer. (< fr. pentamérie) (Sursa: MDN )
pentameríe s. f., art. pentamería, g.-d. art. pentameríei (Sursa: Ortografic )
| pentamerie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pentamerie | pentameria |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | pentamerii | pentameriei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | pentamerie, pentamerio |
| plural | — |
