PÉNSULĂ,pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel. (Sursa: DEX '98 )
PÉNSULĂs.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel]. (Sursa: DN )
PÉNSULĂs. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel) (Sursa: MDN )
PÉNSULĂ s. (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.) (Sursa: Sinonime )
pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel. (Sursa: DER )
pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule (Sursa: Ortografic )
PENSULÁ,pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă. (Sursa: DEX '98 )
A PENSULÁ ~éztranz. 1) (suprafețe) A vopsi cu pensula. 2) (părți afectate ale organismelor) A badijona cu un dezinfectant, folosind o pensulă specială. /Din pensulă (Sursa: NODEX )
PÉNSULĂ ~ef. Instrument de vopsit sau de colorat, constând dintr-un smoc de păr sau din fire sintetice, prins într-o coadă (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel (Sursa: NODEX )
PENSULÁvb. I. tr.1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă]. (Sursa: DN )
PENSULÁvb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă) (Sursa: MDN )
pensulá vb., ind. prez. 1 sg. pensuléz, 3 sg. și pl. pensuleáză (Sursa: Ortografic )
