PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

penitént s. m.. adj. m., pl. peniténți; f. sg. peniténtă, pl. peniténte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PENITÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană supusă unei penitențe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard