Dex.Ro Mobile
PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello. (Sursa: DEX '98 )

PENÉL s.n. Pensulă mică folosită în pictură. ♦ (Fig.) Stil, manieră de a picta. [Pl. -luri, -le. / < it. pennello]. (Sursa: DN )

PENÉL s. n. 1. pensulă mică, în pictură. 2. (fig.) stil, manieră de a picta. (< it. pennello) (Sursa: MDN )

PENÉL s. (PICT.) (rar) pană. (Sursa: Sinonime )

penél s. n., pl. penéluri (Sursa: Ortografic )

PENÉL ~uri n. 1) Pensulă mică cu care se pictează. 2) fig. Măiestrie artistică a unui pictor; stil propriu unui pictor. /<it. pennelo (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
penel (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular penel penelul
plural peneluri penelurile
genitiv-dativ singular penel penelului
plural peneluri penelurilor
vocativ singular
plural

penel (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular penel penelul
plural penele penelele
genitiv-dativ singular penel penelului
plural penele penelelor
vocativ singular
plural