PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PENDULÁRE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [< pendula]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PENDULÁRE s. v. balansare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

penduláre s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PENDULÁ ~éz intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PENDULÁR ~ă (~i, ~e) (despre mișcări) Care ține de pendul; propriu pendulelor. /pendul + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PENDULÁ vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărât. [Cf. it. pendolare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PENDULÁR, -Ă adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PENDULÁ vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PENDULÁR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PENDULÁ vb. v. balansa. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PENDULÁR adj. v. oscilatoriu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. și pl. penduleáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

pendulár adj. m., pl. pendulári; f. sg. penduláră, pl. penduláre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard