PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PEDÚNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PEDÚNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

pedúncul s. m., pl. pedúnculi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PEDÚNCUL ~i m. 1) bot. Formație vegetală prin care floarea (inflorescența) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formație în creier constând din substanță nervoasă albă și având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédoncule (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard