PEDICÚȚĂ, pedicuțe, s. f. (Bot.) Brădișor (2). – Piedică + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
PEDICÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină culcată și ramificată, având frunze mici, aciculare, ce crește în pădurile montane; brădișor. /pedică + suf. ~uță (Sursa: NODEX )
| pedicuță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pedicuță | pedicuța |
| plural | pedicuțe | pedicuțele |
| genitiv-dativ | singular | pedicuțe | pedicuței |
| plural | pedicuțe | pedicuțelor |
| vocativ | singular | pedicuță, pedicuțo |
| plural | pedicuțelor |
