Dex.Ro Mobile
PEDESTRÍ, pedestresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru. (Sursa: DEX '98 )

PEDESTRÍ vb. v. descăleca. (Sursa: Sinonime )

pedestrí, pedestrésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a descăleca; a merge pe jos. 2. a face, a sili să descalece, să rămână pe jos. (Sursa: DAR )

pedestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedestrésc, imperf. 3 sg. pedestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedestreáscă (Sursa: Ortografic )

PEDÉSTRU, -Ă, pedeștri, -stre, adj., s. m. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătorește pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. S. m. (Înv.) Pieton. 3. Adj. (Despre soldați, trupe etc.) Care se deplasează sau care acționează (în luptă) pe jos. 4. S. m. (Înv.) Infanterist. – Lat. pedester, -tris. (Sursa: DEX '98 )

PEDÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) și substantival 1) rar (despre persoane) Care merge pe jos. 2) (despre ostași) Care se deplasează și luptă pe jos. /<lat. pedester, ~tris (Sursa: NODEX )

PEDÉSTRU, -Ă adj. 1. care merge, călătorește pe jos. 2. (peior.) lipsit de inteligență, prost. ◊ (despre stil) fără valoare, simplu, prozaic. (< lat. pedester, -tris) (Sursa: MDN )

PEDÉSTRU adj. v. șchiop. (Sursa: Sinonime )

PEDÉSTRU s. v. infanterist, pieton, trecă-tor. (Sursa: Sinonime )

Pedestru ≠ călăreț (Sursa: Antonime )

pedéstru (pedéstră), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. și V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Pușcariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d și pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaștem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăți, prezența în mr., sensul popular din Trans. și expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanța militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraș, s. m. (drumeț, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie). (Sursa: DER )

pedéstru adj. m., s. m., pl. pedéștri; f. sg. pedéstră, pl. pedéstre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pedestri   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pedestri pedestrire pedestrit pedestrind singular plural
pedestrește pedestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pedestresc (să) pedestresc pedestream pedestrii pedestrisem
a II-a (tu) pedestrești (să) pedestrești pedestreai pedestriși pedestriseși
a III-a (el, ea) pedestrește (să) pedestrească pedestrea pedestri pedestrise
plural I (noi) pedestrim (să) pedestrim pedestream pedestrirăm pedestriserăm, pedestrisem*
a II-a (voi) pedestriți (să) pedestriți pedestreați pedestrirăți pedestriserăți, pedestriseți*
a III-a (ei, ele) pedestresc (să) pedestrească pedestreau pedestri pedestriseră
* Formă nerecomandată

pedestru   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pedestru pedestrul pedestră pedestra
plural pedeștri pedeștrii pedestre pedestrele
genitiv-dativ singular pedestru pedestrului pedestre pedestrei
plural pedeștri pedeștrilor pedestre pedestrelor
vocativ singular
plural