Dex pedepsi, pedepsi, definiţie pedepsi, dex.ro Mobile

A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva
A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete
A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva
A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi
A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea
A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată
A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo). (Sursa: DEX '98 )

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.) (Sursa: Sinonime )

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi. (Sursa: Sinonime )

pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluția este normală; cf. disciplinar și v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s. f. (osîndă; înv., educație, instrucție), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s. f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucișarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepsește). (Sursa: DER )

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă (Sursa: Ortografic )

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa (Sursa: NODEX )

A SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa (Sursa: NODEX )

A pedepsi ≠ a ierta (Sursa: Antonime )

pedepsi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pedepsi	pedepsire	pedepsit	pedepsind	singular	plural
		(a) pedepsi	pedepsire	pedepsit	pedepsind	pedepsește	pedepsiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pedepsesc	(să) pedepsesc	pedepseam	pedepsii	pedepsisem
	a II-a (tu)	pedepsești	(să) pedepsești	pedepseai	pedepsiși	pedepsiseși
	a III-a (el, ea)	pedepsește	(să) pedepsească	pedepsea	pedepsi	pedepsise
plural	I (noi)	pedepsim	(să) pedepsim	pedepseam	pedepsirăm	pedepsiserăm, pedepsisem*
	a II-a (voi)	pedepsiți	(să) pedepsiți	pedepseați	pedepsirăți	pedepsiserăți, pedepsiseți*
	a III-a (ei, ele)	pedepsesc	(să) pedepsească	pedepseau	pedepsiră	pedepsiseră

* Formă nerecomandată