PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic. (Sursa: DEX '98 )
PEDÁNTIC adj. v. meticulos, pedant, scrupu-los, tipicar. (Sursa: Sinonime )
pedántic adj. m., pl. pedántici; f. sg. pedántică, pl. pedántice (Sursa: Ortografic )
| pedantic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | pedantic | pedanticul | pedantică | pedantica |
| plural | pedantici | pedanticii | pedantice | pedanticele |
| genitiv-dativ | singular | pedantic | pedanticului | pedantice | pedanticei |
| plural | pedantici | pedanticilor | pedantice | pedanticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
