PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PÁUZĂ ~e f. 1) Întrerupere temporară a unei activități; recreație; odihnă; răgaz; repaus. 2) Perioadă de trecere în timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea melodiei și durata de tăcere. 4) lingv. Semn de punctuație constând dintr-o bară care indică o oprire (puțin mai mare decât la virgulă) în timpul lecturii sau care deosebește două părți diferite ale aceluiași text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PÁUZĂ s.f. 1. Întrerupere momentană a unei acțiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indică o întrerupere de o anumită durată a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuație de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru a arăta o oprire în lectură; timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni. ◊ reacție (2). ◊ antract. 2. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

PÁUZĂ s. 1. repaus. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 2. v. recreație. (Elevii ies în ~.) 3. v. antract. (În ~ unui spectacol.) 4. v. întrerupere. 5. suspensie. (Momente de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂÚZĂ s. v. momâie, sperietoare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

păuzá, păuzéz, vb. I (înv. și reg.) 1. a se odihni, a se repauza, a poposi. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

păúză, păúze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân sau pe acoperișurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări). (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

păúză (-ze), s. f. – Par, prăjină. – Var. (Olt.) păuș, (Mold.) pazie. Sb. *pauz, cf. pauznica „șipcă, leaț”, sl. ąza „legătură”. În Munt. și Olt. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

páuză s. f. (sil. pa-u-), g.-d. art. páuzei; pl. páuze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

crăngar n., pl. e (d. creangă, ca frunzar, umbrar d. frunză, umbră). Mold. Apărătoare de crăngĭ [!] pe un stog ca să nu-l risipească vîntu. – În vest păuză. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard