(A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie
(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
(Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A (mai) prinde (de) inimă = a scăpa de senzația de slăbiciune după ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) căpata putere
A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată
A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta
A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil
A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva
A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva
A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă
A avea șapte suflete A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală)
A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva
A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav)
A cădea la zăcere = a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu
A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze
A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva
A da de potcă = a o păți
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea
A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî
A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva
A face pe dracu-n patru = a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii)
A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă
A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine
A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent
A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă
A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență
A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom
A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic
A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență
A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt
A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul)
A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută
A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui
A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza
A nu avea căpătâi = a nu avea nici un rost în viață
A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva
A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar
A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva
PAT1,paturi, s. n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș: crivat. ◊ Expr. A face patul = a) a pune așternutul pe pat pentru dormit; b) a strânge așternutul de pe pat. A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini. A boli în pat = a zăcea greu bolnav. A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili. 2. (Pop.) Targă, năsălie. 3. (Pop.) Răsadniță. 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planșetă de pe care se execută trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale. ◊ Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni. 7. Strat din ceva. 8. Albie, matcă. – Din ngr. pátos „drum bătut”. (Sursa: DEX '98 )
PAT2,paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nici o mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. (Sursa: DEX '98 )
PAT1 ~urin. 1) Mobilă formată dintr-o suprafață orizontală fixată pe patru picioare, având, de obicei, două rezemătoare laterale, care servește omului pentru dormit sau pentru a sta culcat. ~ cu somieră. ~ cu saltea. ◊ ~ pliant pat ușor și pliabil din pânză (de cort), montată pe un schelet metalic. Fotoliu ~ fotoliu care se poate întinde pentru a fi folosit ca pat. A sta la ~ a fi (grav) bolnav. A fi pe ~ul de moarte (sau morții) v. MOARTE. ~ul lui Procust măsură în care cineva încearcă să potrivească ceva cu forța. 2) Așternut sau tot ce se așterne pentru culcat; culcuș. ~ din paie. ~ moale. ◊ A face (sau a așterne) ~ul a pregăti așternutul pentru culcare. A strânge ~ul a aduna așternutul. 3) rar Targă pe care sunt purtate sicriile; năsălie. 4) Strat de material pe care se așază alte materiale. ~ de beton. ◊ ~ de cale ferată strat de balast pe care se așază traversele unei căi ferate. 5) Element al unui dispozitiv, al unei mașini sau al unui sistem tehnic pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc alte elemente ale acestora. ~ de strung. 6) Partea de lemn a armei pe care sunt fixate țeava și mecanismul; stratul puștii. /<ngr. pátos (Sursa: NODEX )
PAT2n. (la jocul de șah) Situație când unul dintre jucători, având celelalte piese blocate, nu-și poate deplasa regele fără a-l pune în poziție de șah. /<fr. pat (Sursa: NODEX )
-PAT Element secund de compunere savantă cu semnificația „bolnav”. [< fr. -pathe, it. -pato]. (Sursa: DN )
PATs.n. Situație la jocul de șah, în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. / < fr. pat, it. patta]. (Sursa: DN )
PAT1s. n. (șah) situație în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză. (< fr. pat) (Sursa: MDN )
-PÁT2elem. pato-. (Sursa: MDN )
FLOAREA-PÁTULUI s. v. parpian. (Sursa: Sinonime )
PAT s. 1. (înv. și reg.) strat, (Mold.) crivat, (înv.) iatac. (S-a întins în ~.)2. așternut, culcuș, (înv. și reg.) sălaș. (Se frământa în ~.)3. v. strat. 4.(TEHN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ la războiul de țesut.)5. v. butuc. 6. (înv. și reg.) strat, (reg.) condac, mai. (~ al puștii.) (Sursa: Sinonime )
PAT s. v. albie, curs, eșafodaj, grindei, matcă, năsălie, schelă, scândură, talpă, vad. (Sursa: Sinonime )
PAT CÁLD s. v. pătul, răsadniță. (Sursa: Sinonime )
PATUL-VÂNTULUI s. v. mături-de-vrăjitoare. (Sursa: Sinonime )
pat (páturi), s. n. – 1. Strat, bază, sol. – 2. Mobilă de dormit; așternut. – 3. Partea de lemn a puștii sau a tunului. – Mr., megl. pat. Lat. pactum, din pangĕre „a stabili”, cf. it. patto „așternut de paie”, pattume „pat”, impatto „așternut pentru vite”, impattare „a așterne la vite” (H. Meyer, Vox Rom., X, 73-86; cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *papt, trebuie să fi pierdut un p, prin disimilare, ca în botez, sau prin încrucișare cu gr. πάτος „fund”, „strat de adîncime”, cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer, Alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur, BL, V, 73; Rohlfs, ZRPh., LXVII, 300), cf. sb. pàtos „laviță” și de asemeni sb., cr. pät „sul de căpătîi”, ven. pato, pe care Vasmer, Gr., 112, îl reduce totuși la gr. πατερόν „căpătîi la pat”(pentru relația semantică a lui „căpătîi” cu „pat”, cf. fr. sommier, traversin). În realitate, atît etimonul lat., cît și cel gr. par să constituie în sine explicații suficiente pentru rom. Pentru ideea de „pat” derivată din cea de „a întinde”, cf. plapumă, plocat. Următoarele ipoteze nu par să aibă rezultat: din mag. pad „bancă” (Cihac, II, 723); din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 112); din lat. pătu(u)m, în loc de pătŭlum (Tagliavini, Studi rum., III, 86); din lat. *păvatum în loc de pavitum (Candrea, Éléments, 10; Pascu, Beiträge, 19; Pascu, Lat. Elem., 276). Der. supat, adv. (dedesubtul patului), în loc de sub pat; pătui, vb. (a tortura); pătuc (var. pătulean, pătucel, pătuiac), s. n. (pătuț); pătuiag, s. n. (pătul), dim. al lui pătui; pătul, s. n. (construcție rudimentară fixată pe pari; un fel de placă de lemn așezată într-un copac pentru paznici sau pentru păsări de curte; un fel de podeț așezat în mijlocul apei pe care stă pescarul; grînar, hambar), din pătui (Byck-Graur, BL, I, 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formație regresivă de la pătuleț (pat mic); pătuli, vb. (a depozita bucatele în hambar), pe care Scriban îl pune în legătură în mod echivoc cu sl. potuliti „a rîndui”; pătulaș, s. n. (porumbar așezat între crengile unui copac); patașcă, s. f. (targă, năsălie), cu suf. sl. -așcă (relație propusă de Cihac, II, 248, cu rus. tačka, sau de Tiktin cu fr. patache, este dubioasă). – Cf. pătură. – Din rom. provine bg. pat (Capidan, Raporturile, 224). (Sursa: DER )
fotóliu-pat s. n. [-liu pron. -liu], pl. fotólii-pat (Sursa: Ortografic )
pat (mobilă, strat, răsadniță, instalație, albie a unei ape) s. n., pl. páturi (Sursa: Ortografic )
pat (șah) s. n., pl. páturi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pat substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
pat
patul
plural
paturi
paturile
genitiv-dativ
singular
pat
patului
plural
paturi
paturilor
vocativ
singular
—
plural
—
păț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
păți (1 pat) verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) păți
pățire
pățit
pățind
singular
plural
pate
pățiți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
pat
(să) pat
pățeam
pății
pățisem
a II-a (tu)
pați
(să) pați
pățeai
pățiși
pățiseși
a III-a (el, ea)
pate
(să) pată
pățea
păți
pățise
plural
I (noi)
pățim
(să) pățim
pățeam
pățirăm
pățiserăm, păți'sem*
a II-a (voi)
pățiți
(să) pățiți
pățeați
pățirăți
pățiserăți, pățiseți*
a III-a (ei, ele)
pat
(să) pată
pățeau
pățiră
pățiseră
* Formă nerecomandată
pât
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.