PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. (Sursa: DEX '98 )
PATRONÍM s.n. Nume de familie. [< fr. patronyme]. (Sursa: DN )
PATRONÍM s. n. nume de familie; patronimic. (< fr. patronyme) (Sursa: MDN )
PATRONÍM s. v. nume de familie. (Sursa: Sinonime )
patroním s. n., pl. patroníme (Sursa: Ortografic )
PATRONÍM ~e n. Nume purtat de membrii aceleiași familii și transmis de la părinți la copii; nume de familie. /<fr. patronyme (Sursa: NODEX )
| patronim substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | patronim | patronimul |
| plural | patronime | patronimele |
| genitiv-dativ | singular | patronim | patronimului |
| plural | patronime | patronimelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
