PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. (Sursa: DEX '98 )
PATINOÁR s.n. Teren (amenajat special) pentru patinaj. [Pron. -noar. / < fr. patinoire]. (Sursa: DN )
PATINOÁR s. n. teren special pentru patinaj. (< fr. patinoire) (Sursa: MDN )
PATINOÁR s. patinaj. (S-au cunoscut la ~.) (Sursa: Sinonime )
patinoár s. n., pl. patinoáre (Sursa: Ortografic )
PATINOÁR ~e n. Teren acoperit cu gheață pe care se patinează. /<fr. patinoire (Sursa: NODEX )
| patinoar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | patinoar | patinoarul |
| plural | patinoare | patinoarele |
| genitiv-dativ | singular | patinoar | patinoarului |
| plural | patinoare | patinoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
