PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. – Din fr. patibulaire. (Sursa: DEX '98 )
PATIBULÁR, -Ă adj. (Liv.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. [< fr. patibulaire, cf. lat. patibulum – spânzurătoare]. (Sursa: DN )
PATIBULÁR, -Ă adj. vrednic de spânzurat. (< fr. patibulaire) (Sursa: MDN )
patibulár adj. m., pl. patibulári; f. sg. patibuláră, pl. patibuláre (Sursa: Ortografic )
| patibular adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | patibular | patibularul | patibulară | patibulara |
| plural | patibulari | patibularii | patibulare | patibularele |
| genitiv-dativ | singular | patibular | patibularului | patibulare | patibularei |
| plural | patibulari | patibularilor | patibulare | patibularelor |
| vocativ | singular | patibularule | patibularo |
| plural | patibularilor | patibularelor |
