PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PATARÁMĂ s. v. pățanie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

patarámă, pataráme, s.f. (înv. și reg.) 1. pățanie, întâmplare neplăcută. 2. năsălie. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

patarámă s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PATARÁMĂ ~e f. Întâmplare neplăcută. /cf. pătăranie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard