PÁSCĂ,păști, s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha. (Sursa: DEX '98 )
PÁȘCĂ,păști, s. f. (Reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă. – Din ucr. pačka. (Sursa: DEX '98 )
PAȘTE1,pasc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere. (Sursa: DEX '98 )
PÁȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae. (Sursa: DEX '98 )
A PÁȘTE pasc 1.tranz. 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde crește. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a pășuna; a păstori. ◊ ~ pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A amenința ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a pășuna. /<lat. pascere (Sursa: NODEX )
PÁSCĂ păștif. 1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creștinii ortodocși cu ocazia sărbătorilor de Paști. 2) Turtă foarte subțire, preparată din aluat nedospit și coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paști. [G.-D. păștii] /<lat. pascha, ngr. pásha (Sursa: NODEX )
PAȘTIm. 1) (în religia creștină) Sărbătoare în cinstea învierii lui Isus Hristos. 2) (în religia mozaică) Sărbătoare în amintirea exodului evreilor din Egipt. ◊ Din ~ în ~ foarte rar. La ~le calului (sau cailor) niciodată. 3): ~le blajinilor zi fixată de biserică pentru pomenirea morților. [Var. Paște] /<lat. Paschae (Sursa: NODEX )
!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile (Sursa: DOOM 2 )
FLOAREAPÁȘTILOR s. v. popilnic. (Sursa: Sinonime )
PÁSCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaicilor.) (Sursa: Sinonime )
PÁȘCĂ s. v. mahorcă, pachet. (Sursa: Sinonime )
PÁȘTE vb. 1. a pășuna. (Vitele ~ pe izlaz.)2. a păstori, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) (Sursa: Sinonime )
PÁȘTE vb. v. amenința, pândi. (Sursa: Sinonime )
PAȘTI s. (BIS.) (reg.) păscuță. (Sursa: Sinonime )
paștí, pers. 3 sg. paștéște, vb. IV (reg.) a înjura de paști; a paștealui, a păștui. (Sursa: DAR )
páscă s. f. – 1. (Înv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascală. – 3. Cocătură pentru sărbătoarea de Paști. – Var. înv. pashă. Mgr. πάσχα; der. prezintă dificultatea fonetică, dar există și în păscălie (var. pascalie), s. f. (zodiac, calendar de lungă durată), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasă; din sl. provine numai var. înv. – Der. păscăli, vb. (a prezice timpul și viitorul pe bază de zodiac, a ghici, a profetiza); păscălitor, s. m. (astrolog); păscuță, s. f. (covrigel dat de pomană în Săptămîna Patimilor). – Cf. Paște. (Sursa: DER )
páște (pásc, păscút), vb. – 1. A pășuna. – 2. A păzi vitele la păscut. – 3. (Rar) A hrăni, a alimenta. – 4. A păstori o turmă de credincioși. – 5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Mr. pascu, păscut, paștire, megl. pascu, păscut. Lat. pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”. Der. păscare, s. f. (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, s. n. (pășunat); păscătoare, s. f. (Bucov., pășune); păscui, vb. (a presimți, a bănui), din vb. paște 5. – Cf. păstor, pășune. (Sursa: DER )
páscă s. f., g.-d. art. păștii; (cozonaci) pl. păști (Sursa: Ortografic )
páșcă (tutun) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști (Sursa: Ortografic )
páște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pasc, 1 pl. páștem (Sursa: Ortografic )
páște-vânt s. m. (Sursa: Ortografic )
paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștile (sg. páscă) (Sursa: Ortografic )
Paști s. pr. m. sg./Páște s. pr. n., pl. Paști (Sursa: Ortografic )
páștile-cálului/páștile-cáilor (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pască (g.-d. art. păștii) substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
pască
pasca
plural
păști
păștile
genitiv-dativ
singular
păști
păștii
plural
păști
păștilor
vocativ
singular
pască, pasco
plural
păștilor
pașcă substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
pașcă
pașca
plural
păști
păștile
genitiv-dativ
singular
păști
păștii
plural
păști
păștilor
vocativ
singular
pașcă, pașco
plural
păștilor
paște (verb) verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) paște
paștere
păscut
păscând
singular
plural
paște, paști
pașteți, pășteți-
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
pasc
(să) pasc
pășteam
păscui
păscusem
a II-a (tu)
paști
(să) paști
pășteai
păscuși
păscuseși
a III-a (el, ea)
paște
(să) pască
păștea
păscu
păscuse
plural
I (noi)
paștem
(să) paștem
pășteam
păscurăm
păscuserăm, păscusem*
a II-a (voi)
pașteți
(să) pașteți
pășteați
păscurăți
păscuserăți, păscuseți*
a III-a (ei, ele)
pasc
(să) pască
pășteau
păscură
păscuseră
* Formă nerecomandată
paști substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
—
—
plural
paști
paștile
genitiv-dativ
singular
—
—
plural
paști
paștilor
vocativ
singular
—
plural
paștilor
paști (verb)
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.