Dex.Ro Mobile
Vezi 9 expresii

PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic întrebuințat la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. (Sursa: DEX '98 )

PÁȘTE2 s. n. v. paști. (Sursa: DEX '98 )

PAȘTE1, pasc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere. (Sursa: DEX '98 )

A PÁȘTE pasc 1. tranz. 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde crește. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a pășuna; a păstori. ◊ ~ pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A amenința ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a pășuna. /<lat. pascere (Sursa: NODEX )

PÁSTĂ ~e f. Produs dens omogen, obținut de obicei din substanțe măcinate (prin diverse metode tehnologice). ~ de roșii. ~ cosmetică. ~ ceramică. [G.-D. pastei] /<ngr. pásta, germ. Pasta (Sursa: NODEX )

PÁSTĂ s. f. 1. preparat de substanțe diferite, de consistență semilichidă. 2. (pict.) culoare preparată cu ulei. 3. ĕ făinoase = produse alimentare, obținute prin uscarea unui aluat nedospit. (< ngr., it. pasta, germ. Pasta, Paste) (Sursa: MDN )

páște1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pasc, 1 pl. páștem; perf. s. 3 sg. păscú; conj. prez. 3 să páscă; ger. păscấnd; part. păscút (Sursa: DOOM 2 )

!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile (Sursa: DOOM 2 )

!Páște (sărbătoare) s. propriu m., pl. Paști (doi Paști; dar pl. f. Sfintele Paști) (Sursa: DOOM 2 )

FLOAREA-PÁȘTELUI s. v. dedițel. (Sursa: Sinonime )

PÁȘTE vb. 1. a pășuna. (Vitele ~ pe izlaz.) 2. a păstori, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) (Sursa: Sinonime )

PÁȘTE vb. v. amenința, pândi. (Sursa: Sinonime )

PAȘTELE-CÁILOR s. v. traista-ciobanului. (Sursa: Sinonime )

PAȘTELE-MÍC s. v. mătcălău. (Sursa: Sinonime )

PÂINEA-PÁȘTELUI s. v. dediței-galbeni, floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță. (Sursa: Sinonime )

pástă (páste), s. f. – 1. Materie vîscoasă, aluat, cocă. – 2. (Mold.) Plăcintă. It. pasta, prin intermediul ngr. πάστα. – Der. pastea, s. f. (prăjitură dulce), din ngr. παστέλλι (Scriban); păstos, adj. (ca pasta); pastel, s. n. (culoare pentru pictură; pictură cu această culoare; poezie descriptivă), din fr. pastel, ultimul sens e datorat titlului unui volum de poezii de Alecsandri; pastelist, s. m.; pastilă, s. f., din fr. pastille, germ. Pastille (rus. pastila, Sanzewitsch 207, este puțin probabil); paștet, s. n. (pateu) din fr. paté (› pateu, s. n.), prin intermediul germ. Pastele, rus. pastet (Tiktin). (Sursa: DER )

Páște (-ti), s. m. – Sărbătoare Învierii. – Mr. Paște, Paști, megl. Paștu, Paști, istr. Pǫștę. Lat. Paschae (Pușcariu 1283; Candrea-Dens., 1352; REW 6264), cf. it., cat. pasqua, logud. paska, prov. pasca, fr. pâques, port. pascoa, alb. paskë, ngr. πάσχα. Rezultatul normal, Paște, a fost considerat ca un pl. f., de unde sing. n. Paște și de aici pl. Paști. – Der. pășticar, s. m. (Trans., persoană care dă de pomană în biserică, în ziua de Paște); păștiță, s. f. (anemonă, Anemone ranunculoides). (Sursa: DER )

páște (pásc, păscút), vb. – 1. A pășuna. – 2. A păzi vitele la păscut. – 3. (Rar) A hrăni, a alimenta. – 4. A păstori o turmă de credincioși. – 5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Mr. pascu, păscut, paștire, megl. pascu, păscut. Lat. pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”. Der. păscare, s. f. (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, s. n. (pășunat); păscătoare, s. f. (Bucov., pășune); păscui, vb. (a presimți, a bănui), din vb. paște 5. – Cf. păstor, pășune. (Sursa: DER )

floárea-Páștelui/floárea-Páștilor s. f. (Sursa: Ortografic )

pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste (Sursa: Ortografic )

páște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pasc, 1 pl. páștem (Sursa: Ortografic )

páște-vânt s. m. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pastă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pastă pasta
plural paste pastele
genitiv-dativ singular paste pastei
plural paste pastelor
vocativ singular pastă, pasto
plural pastelor

paste
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

paște
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

paște (s.f.)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural paște paștele
genitiv-dativ singular
plural paște paștelor
vocativ singular
plural paștelor

paște (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular paște paștele
plural
genitiv-dativ singular paște paștelui
plural
vocativ singular paște
plural

paște (verb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) paște paștere păscut păscând singular plural
paște, paști pașteți, pășteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pasc (să) pasc pășteam păscui păscusem
a II-a (tu) paști (să) paști pășteai păscuși păscuseși
a III-a (el, ea) paște (să) pască păștea păscu păscuse
plural I (noi) paștem (să) paștem pășteam păscurăm păscuserăm, păscusem*
a II-a (voi) pașteți (să) pașteți pășteați păscurăți păscuserăți, păscuseți*
a III-a (ei, ele) pasc (să) pască pășteau păscu păscuseră
* Formă nerecomandată