PARVENÍT, -Ă,parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. (Sursa: DEX '98 )
PARVENÍT, -Ăadj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu]. (Sursa: DN )
PARVENÍT, -Ăadj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu) (Sursa: MDN )
PARVENÍT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.) (Sursa: Sinonime )
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; f. sg. parvenítă, pl. parveníte (Sursa: Ortografic )
PARVENÍ,parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. (Sursa: DEX '98 )
A PARVENÍ parvínintranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir (Sursa: NODEX )
PARVENÍvb. IV. intr.1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir]. (Sursa: DN )
PARVENÍvb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir) (Sursa: MDN )
PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge. (Sursa: Sinonime )
PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi. (Sursa: Sinonime )
parvení (parvín, parvenít), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. – Var. înv. perveni. Fr. parvenir și var. din lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la vb. veni. – Der. parvenit, s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din fr. parvenu. (Sursa: DER )
parvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. parvínă (Sursa: Ortografic )
