PARTITÍV, -Ă,partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. (Sursa: DEX '98 )
PARTITÍV, -Ăadj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți]. (Sursa: DN )
PARTITÍV, -Ăadj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo) (Sursa: MDN )
partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg. partitívă, pl. partitíve (Sursa: Ortografic )
partitív s. n. (Sursa: Ortografic )
PARTITÍV ~ă (~i, ~e)gram. Care are funcția de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv (Sursa: NODEX )
părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
partitiv adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
partitiv
partitivul
partitivă
partitiva
plural
partitivi
partitivii
partitive
partitivele
genitiv-dativ
singular
partitiv
partitivului
partitive
partitivei
plural
partitivi
partitivilor
partitive
partitivelor
vocativ
singular
partitivule
partitivo
plural
partitivilor
partitivelor
părțițiv
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
