PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PĂRTINÍRE ~i f. v. A PĂRTINI. ◊ Fără în mod imparțial. /Din părtini (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Părtinire ≠ nepărtinire (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard