PĂRTICEÁ, -ÍCĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. – Parte + suf. -icea, -icică. (Sursa: DEX '98 )
PĂRTICÍCĂ s. v. anafură, moleculă. (Sursa: Sinonime )
părticícă s. f., g.-d. art. părticélei; pl. părticéle (Sursa: Ortografic )
| părticea substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | părticea, părticică | părticeaua, părticica |
| plural | părticele | părticelele |
| genitiv-dativ | singular | părticele | părticelei |
| plural | părticele | părticelelor |
| vocativ | singular | părticea, părticică, părticico |
| plural | părticelelor |
| părticică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | părticică | părticica |
| plural | părticele | părticelele |
| genitiv-dativ | singular | părticele | părticelei |
| plural | părticele | părticelelor |
| vocativ | singular | părticică, părticico |
| plural | părticelelor |
