PARLAGÍU, parlagii, s. m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı. (Sursa: DEX '98 )
PARLAGÍU s. (reg.) parcealagiu, (înv.) b****u. (~ la abator.) (Sursa: Sinonime )
parlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranșează carnea). Tc. parlaci (Șeineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe în bucăți”. (Sursa: DER )
parlagíu s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (Sursa: Ortografic )
PARLAGÍU ~i m. Măcelar care taie vitele la abator. /<turc. parlaci (Sursa: NODEX )
