(A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura
A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A pune rămășag (sau pariu) = a paria
A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări
A trage la tipar = a tipări
A-i sta (cuiva) pe inimă = (despre gânduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște
Cu părinție = părintește
Dare la lumină = publicare, tipărire
Ieșire la lumină = apariție, publicare a unei scrieri
Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? 2) (Adesea cu valoare de ) Tot ce, toate care; (la ) cei care
Socru mare = tatăl mirelui; (la ) părinții mirelui
Socru mic = tatăl miresei; (la ) părinții miresei
Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi
În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; de formă, într-o doară
În centrul (atenției, preocupărilor etc.) = pe primul plan; la loc de frunte
În centrul (unei activități, unei preocupări etc.) = pe primul plan, la loc de frunte
PARI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „egal”. [< it. pari-, cf. lat. par]. (Sursa: DN )
PARI-elem. „egal”. (< it. pari-, cf. lat. par) (Sursa: MDN )
PAR1,pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. (Sursa: DEX '98 )
PAR2, -Ă,pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. (Sursa: DEX '98 )
PĂREÁ,par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. (Sursa: DEX '98 )
PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
PÂR2,pâri, s. m. (Reg.) Cel care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PẤRĂ,pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PÂRÎ́,pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti. (Sursa: DEX '98 )
A PĂREÁ parintranz. 1) A avea aparența; a fi în aparență; a se arăta. Pari bolnav. 2) v.A SE PĂREA. /<lat. parere (Sursa: NODEX )
A PÂRÎ ~ăsctranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti (Sursa: NODEX )
A SE PĂREÁ pers. 3 se páreintranz. (de regulă, urmat de o propoziție introdusă prin conjuncția că) A face impresia; a se crea aparența. Mi se pare că plouă. Cum ți se pare? /<lat. parere (Sursa: NODEX )
PAR1 ~im. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuțită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susținere. ◊ A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băț gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ◊ Cu ~ul în mod forțat; cu de-a sila. /<lat. palus (Sursa: NODEX )
PAR2 ~ă (~i, ~e)(despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par (Sursa: NODEX )
PÂRinterj. (se folosește, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat. (Sursa: NODEX )
PÂRĂ ~e și ~if. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî (Sursa: NODEX )
PARadj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. [< lat. par]. (Sursa: DN )
AL PÁRIloc. adv. concordanță între valoarea nominală și cea reală a diferitelor hârtii de valoare cu care se tranzacționează pe piață. (< it. al pari, la paritate) (Sursa: MDN )
PAR1-pref. „prin”. (< fr. par) (Sursa: MDN )
PAR2, -Ăadj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat. par) (Sursa: MDN )
-PAR3(Ă)elem. „care naște, care produce”. (< fr. -pare, cf. lat. parere, a zămisli) (Sursa: MDN )
PAR AVIÓNloc. adv. (expediat) prin avion. (< fr. par avion) (Sursa: MDN )
PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.)2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.)3. v. stâlp. (Sursa: Sinonime )
PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.)2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.) (Sursa: Sinonime )
PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra. (Sursa: Sinonime )
Par ≠ impar (Sursa: Antonime )
părí, părésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pari) a bate, a fixa. 2. (despre ființe) a bate cu parul. (Sursa: DAR )
par (pári), s. m. – Băț, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă; refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari). (Sursa: DER )
păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Pușcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s. f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariție, s. f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparați(un)e, s. f. (prezentare). (Sursa: DER )
pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s. n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s. f. (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s. f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni). (Sursa: DER )
pîrî (-rắsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător). (Sursa: DER )
al pári loc. adv. (Sursa: Ortografic )
par adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páre (Sursa: Ortografic )
par s. m., pl. pari (Sursa: Ortografic )
păreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. și pl. páră; ger. părând; part. părút (Sursa: Ortografic )
pâr s. m., pl. pâri (Sursa: Ortografic )
pâr/pârrr interj. (Sursa: Ortografic )
pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. și pl. pâráscă (Sursa: Ortografic )
PAR ACQUIT DE CONSCIENCE (fr.) pentru împăcarea conștiinței – A întreprinde o acțiune par acquit de conscience, a porni cu îndoială în reușita sau utilitatea ei, ca să nu-ți pară rău că nu ai făcut-o. (Sursa: DE )
PAR-DESSUS LE MARCHÉ (fr.) în plus – În plus față de ceea ce a fost convenit, stabilit. (Sursa: DE )
PAR PARI REFERTUR (lat.) se plătește cu aceeași monedă – Enunț similar legii mozaice a talionului. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
par adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
par
parul
pară
para
plural
pari
parii
pare
parele
genitiv-dativ
singular
par
parului
pare
parei
plural
pari
parilor
pare
parelor
vocativ
singular
parule
paro
plural
parilor
parelor
pari invariabil
pấrî
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
părea verb
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) părea
părere
părut
părând
singular
plural
pari
păreți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
par
(să) par
păream
părui
părusem
a II-a (tu)
pari, pai
(să) pari, pai
păreai
păruși
păruseși
a III-a (el, ea)
pare
(să) pară, paie
părea
păru
păruse
plural
I (noi)
părem
(să) părem
păream
părurăm
păruserăm, părusem*
a II-a (voi)
păreți
(să) păreți
păreați
părurăți
păruserăți, păruseți*
a III-a (ei, ele)
par
(să) pară, paie
păreau
părură
păruseră
* Formă nerecomandată
pări
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.