Dex.Ro Mobile
Vezi 17 expresii

PARI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „egal”. [< it. pari-, cf. lat. par]. (Sursa: DN )

PARI- elem. „egal”. (< it. pari-, cf. lat. par) (Sursa: MDN )

PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. (Sursa: DEX '98 )

PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. (Sursa: DEX '98 )

PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. (Sursa: DEX '98 )

PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )

PÂR2, pâri, s. m. (Reg.) Cel care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti. (Sursa: DEX '98 )

A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparența; a fi în aparență; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere (Sursa: NODEX )

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti (Sursa: NODEX )

A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziție introdusă prin conjuncția ) A face impresia; a se crea aparența. Mi se pare că plouă. Cum ți se pare? /<lat. parere (Sursa: NODEX )

PAR1 ~i m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuțită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susținere. ◊ A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băț gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ◊ Cu ~ul în mod forțat; cu de-a sila. /<lat. palus (Sursa: NODEX )

PAR2 ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par (Sursa: NODEX )

PÂR interj. (se folosește, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat. (Sursa: NODEX )

PÂRĂ ~e și ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî (Sursa: NODEX )

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. [< lat. par]. (Sursa: DN )

AL PÁRI loc. adv. concordanță între valoarea nominală și cea reală a diferitelor hârtii de valoare cu care se tranzacționează pe piață. (< it. al pari, la paritate) (Sursa: MDN )

PAR1- pref. „prin”. (< fr. par) (Sursa: MDN )

PAR2, -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat. par) (Sursa: MDN )

-PAR3(Ă) elem. „care naște, care produce”. (< fr. -pare, cf. lat. parere, a zămisli) (Sursa: MDN )

PAR AVIÓN loc. adv. (expediat) prin avion. (< fr. par avion) (Sursa: MDN )

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 3. v. stâlp. (Sursa: Sinonime )

PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.) (Sursa: Sinonime )

PÂRĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cauză, ceartă, cleveteală, clevetire, clevetit, conflict, defăimare, denigrare, denunț, denunțare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discreditare, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, plângere, ponegreală, ponegrire, proces, reclamație, șoaptă, vrajbă, zâzanie. (Sursa: Sinonime )

PÂRÎ vb. v. denunța. (Sursa: Sinonime )

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra. (Sursa: Sinonime )

Par ≠ impar (Sursa: Antonime )

părí, părésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pari) a bate, a fixa. 2. (despre ființe) a bate cu parul. (Sursa: DAR )

par (pári), s. m. – Băț, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă; refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari). (Sursa: DER )

păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Pușcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s. f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariție, s. f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparați(un)e, s. f. (prezentare). (Sursa: DER )

pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s. n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s. f. (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s. f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni). (Sursa: DER )

pîrî (-rắsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător). (Sursa: DER )

al pári loc. adv. (Sursa: Ortografic )

par adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páre (Sursa: Ortografic )

par s. m., pl. pari (Sursa: Ortografic )

păreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. și pl. páră; ger. părând; part. părút (Sursa: Ortografic )

pâr s. m., pl. pâri (Sursa: Ortografic )

pâr/pârrr interj. (Sursa: Ortografic )

pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. și pl. pâráscă (Sursa: Ortografic )

PAR ACQUIT DE CONSCIENCE (fr.) pentru împăcarea conștiinței – A întreprinde o acțiune par acquit de conscience, a porni cu îndoială în reușita sau utilitatea ei, ca să nu-ți pară rău că nu ai făcut-o. (Sursa: DE )

PAR-DESSUS LE MARCHÉ (fr.) în plus – În plus față de ceea ce a fost convenit, stabilit. (Sursa: DE )

PAR PARI REFERTUR (lat.) se plătește cu aceeași monedă – Enunț similar legii mozaice a talionului. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
par   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular par parul pa para
plural pari parii pare parele
genitiv-dativ singular par parului pare parei
plural pari parilor pare parelor
vocativ singular parule paro
plural parilor parelor

pari   invariabil

pấrî
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

părea   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) părea părere părut părând singular plural
pari păreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) par (să) par păream părui părusem
a II-a (tu) pari, pai (să) pari, pai păreai păruși păruseși
a III-a (el, ea) pare (să) pară, paie părea păru păruse
plural I (noi) părem (să) părem păream părurăm păruserăm, părusem*
a II-a (voi) păreți (să) păreți păreați părurăți păruserăți, păruseți*
a III-a (ei, ele) par (să) pară, paie păreau păru păruseră
* Formă nerecomandată

pări
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

pâr   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâr pârul
plural pâri pârii
genitiv-dativ singular pâr pârului
plural pâri pârilor
vocativ singular
plural

pâră (pl. -i)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâ pâra
plural pâri pârile
genitiv-dativ singular pâri pârii
plural pâri pârilor
vocativ singular pâră, pâro
plural pârilor

pârî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pârî pârâre pârât pârând singular plural
pârăște, pâraște* pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pârăsc (să) pârăsc pâram pârâi pârâsem
a II-a (tu) pârăști (să) pârăști pârai pârâși pârâseși
a III-a (el, ea) pârăște, pâraște* (să) pârască pâra pârî pârâse
plural I (noi) pârâm (să) pârâm pâram pârârăm pârâserăm, pârâsem*
a II-a (voi) pârâți (să) pârâți pârați pârârăți pârâserăți, pârâseți*
a III-a (ei, ele) pârăsc (să) pârască pârau pârâ pârâseră
* Formă nerecomandată