PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

PARENCHÍM s.n. 1. Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

parenchím s. n., pl. parenchíme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

PARENCHÍM ~e n. 1) (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard